Sistemul digestiv si functia lui

Sistemul digestiv este alcatuit din mai multe organe cavitare care formeaza impreuna un tub lung si sinuos care se intinde de la gura la anus. Interiorul acestui tub este tapetat de o structura numita mucoasa. La nivelul cavitatii bucale, stomacului si intestinului subtire, mucoasa contine glande mici care produc sucuri digestive ce ajuta la digestia alimentelor.
Exista de asemenea 2 organe solide, ficatul si pancreasul, care produc sucuri ce ajung in intestin prin mici tuburi, avand si ele, prin intermediul substantelor continute, un rol important in realizarea digestiei. In plus, si alte sisteme (de ex., sistemul nervos si hematologic) joaca un rol major in sistemul digestiv.

DE CE ESTE DIGESTIA IMPORTANTA?

Cand mancam anumite alimente cum ar fi paine, carne si legume, nu sunt intr-o forma pe care organismul sa le poata folosi ca si nutrienti. Mancarea si bauturile trebuie sa fie transformate in fragmente mai mici (molecule) inainte sa fie absorbite in sange si transportate la toate celulele corpului. Digestia este procesul prin care mancarea si bauturile sunt fragmentate pana in stadiul de molecule astfel incat corpul sa le poata folosi pentru a construi si hrani celule si pentru a furniza energie.

CUM SUNT DIGERATE ALIMENTELE?

Digestia implica amestecarea alimentelor, transportul miscarea prin tractul digestiv, si fragmentarea chimica a moleculelor mari de alimente in molecule mai mici, astfel incat ele sa poata fi utilizate de organism. Digestia incepe in cavitatea bucala, prin mestecare si inghitire, si este incheiata in intestinul subtire. Procesele chimice variaza in functie de tipul de alimente.

Transportul Miscarea alimentelor prin sistemul digestiv

Organele mari, cavitare ale sistemului digestiv contin muschi care permit peretilor lor sa se miste. Miscarea peretilor poate propulsa alimentele si lichidele si de asemenea poate amesteca continutul in interiorul fiecarui organ. Miscarea caracteristica a esofagului, stomacului si intestinului se numeste peristaltism. Actiunea peristaltismului arata ca si un „val pe mare” propulsandu-se la nivelul muschilor sistemului digestiv din aproape in aproapre. Muschii organelor digestive produc o ingustare si apoi portiunea ingustata este propulsata incet in jos, pe toata lungimea organului. Aceste unde imping alimentele si lichidele in fata lor prin fiecare organ cavitar.
Prima miscare musculara importanta apare cand alimentele sau lichidele sunt inghitite. Desi inghitirea poate fi initiata voluntar, o data inceputa, devine involuntara si continua sub controlul sistemului nervos.
Prin inghitire alimentele sunt impinse in esofag. El conecteaza faringele ( situat deasupra esofagului) cu stomacul (situat sub esofag). La nivelul joctiunii esofagului cu stomacul, exista o valva inelara care inchide pasajul dintre cele doua organe. Cand alimentele se apropie de inelul inchis, muschii inconjuratori se relaxeaza si permit alimentelor sa treaca.
Apoi alimentele patrund in stomac, care are trei functii mecanice. Initial, stomacul trebuie sa stocheze alimentele si lichidele inghitite. Aceasta necesita ca muschii partii superioare a stomacului sa se relaxeze si sa primeasca un volum mare din alimentele si lichidele inghitite. A doua functie a stomacului este sa amestece alimentele, lichidele si sucurile digestive produse de catre stomac. Partea inferioara a stomacului amesteca continutul prin actiunea muschilor. Cea de-a treia functie a stomacului este sa goleasca incet continutul in intestinul subtire.
Cativa factori influenteaza evacuarea stomacului, incluzand tipul de alimente (in principal continutul bogat in grasimi si proteine), gradul de actiune al muschilor in evacuarea stomacului si capacitatea urmatorului organ de a primi continutul stomacului (intestinul subtire). In timp ce alimentele sunt digerate in intestinul subtire si dizolvate in sucurile produse de pancreas, ficat, si intestin, continutul intestinal este amestecat si impins inainte pentru a permite continuarea digestiei.
In final, toti nutrientii digerati sunt absorbiti prin peretii intestinali. Dintre multii produsi ai acestui proces fac parte si compusi alimentari care nu pot sa fie digerati, cunoscuti ca si fibre, si celule imbatranite care au fost desprinse din mucoasa. Acest material este impins in colon, unde ramane, in mod normal pentru o zi sau doua, pana cand aceste reziduri sunt expulzate printr-o miscare intestinala.

Producerea sucurilor digestive

Glandele sistemului digestiv sunt esentiale in procesul de digestie. Ele produc atat sucurile care fragmenteaza alimentele cat si hormonii care intervin in controlul acestui proces.
Primele galnde care actioneaza sunt cele locallizate in cavitatea bucala – glandele salivare. Saliva produsa de aceste galande contine o enzima care incepe digestia amidonului din alimente, transformandu-l in molecule mai mici.
Urmatorul set de glande digestive se gaseste in mucoasa stomacului. Ele produc acid gastric si enzime care intervin in digestia proteinelor. Una dintre intrebarile fara raspuns, legate de sistemul digestiv, este de ce sucul acid nu dizolva tesuturile proprii stomacului. La majoritatea indivizilor, mucoasa gastrica este capabila sa reziste actiunii sucului gastric acid, in timp ce alimentele si alte tesuturi nu au aceasta proprietate.
Dupa ce stomacul evacueaza alimentele si sucul gastric in intestinul subtire, in continuarea procesului de digestie sucurile altor doua organe digestive sunt amestecate cu alimentele. Unul din aceste organe este pancreasul. Sucul pancreatic contine o larga gama de enzime necesare pentru digestia carbohidratilor, grasimilor, si proteinelor continute in alimente. Alte enzime implicate in digestie sunt secretate de glande localizate in peretii intestinali sau chiar de parti ale acestor pereti.
Un alt suc digestiv este produs de catre ficat-bila. Bila este stocata intre mese in vezicula biliara. In timpul mesei, este evacuata in caile biliare, ajunge in intestin si este amestecata cu grasimile din alimente. Acizii biliari dizolva grasimile in continutul lichidian al intestinului, asa cum detergentii dizolva grasimea de pe o tigaie pentru prajit. Dupa ce grasimile sunt dizolvate, sunt digerate de enzimele pancreatice si de cele provenite din mucoasa intestinala.

Absorbtia si transportul nutrientilor

Moleculele obtinute prin digestia alimentelor, precum si apa si mineralele din dieta, sunt absorbite din intestinului subtire in portiunea superioara. Moleculele absorbite traverseaza mucoasa intestinala si ajung in sange, in principal, si sunt transportate prin torentul sangvin in alte parti ale organismului pentru a fi depozitate sau pentru a fi transformate chimic.Asa cum s-a spus mai sus, aceasta parte a procesului depinde de tipul de nutrient.
Carbohidratii – Un adult american mediu mananca aproximativ o jumatate de kg de carbohidrati in fiecare zi. Unele dintre cele mai obisnuite alimente contin in majoritate carbohidrati ( exemplu: paine, cartofi, produse de patiserie, bomboane, orez, paste, fructe si legume). Multe dintre ele contin si amidon, care poate fi digerat, si fibre, pe care organismul nu le poate digera.
Carbohidratii digerabili sunt fragmentati in molecule simple de catre enzimele prezente in saliva, sucul pancreatic, si cele secretate de mucoasa intestinului subtire. Amidonul este digerat in doua etape. Prima, o enzima din saliva si sucul pancreatic fragmenteaza amidonul in molecule numite maltoza; apoi o enzima secretata de mucoasa intestinului subtire (maltaza) desface maltoza in glucoza care poate fi absorbita in sange. Glucoza este transportata prin fluxul sangvin la ficat, unde este depozitata sau folosita pentru producerea de energie necesara functionarii corespunzatoare a organismului.
Sucroza (zaharul) este un alt carbohidrat ce trebuie digerat pentru a putea fi folosit. O enzima secretata de mucoasa intestinului subtire desface zaharul in glucoza si fructoza, fiecare dintre acestea putand fi absorbita din intestin in sange. Laptele contine de asemenea un alt tip de zahar, lactoza, care este transformata in molecule absorbabile de catre lactaza, o enzima care poate fi gasita in mucoasa intestinala.
Proteinele – Alimentele precum carnea, ouale, si fasolea sunt formate din molecule gigante de proteine ce trebuie fragmentate de catre enzime inainte sa fie folosite pentru formarea si repararea tesuturilor. O enzima din sucul gastric incepe digestia proteinelor din alimente. In continuare, digestia proteinelor este incheiata in intestinul subtire. Aici, cateva enzime din sucul pancreatic si din mucoasa intestinala incheie procesul de fragmentare al proteinelor mari in molecule mai mici numite aminoacizi. Aceste molecule mici pot fi absorbite din intestin in sange si apoi transportate la nivelul celulelor unde sunt folosite la formarea peretilor celulari sau a altor parti celulare.
Grasimile - Moleculele de grasime sunt o bagata sursa de energie pentru organism. Primul pas in digestia grasimilor cum ar fi untul este dizolvarea acestora in continutul lichidian din intestin. Acizii biliari produsi de catre ficat actioneaza ca un detergent natural prin dizolvarea grasimilor in apa si permite enzimelor sa fragmenteze moleculele mari de grasime in molecule mai mici, cum ar fi acizii grasi si colesterolul. Acizii biliari prin combinare cu acizii grasi si colesterolul ajuta la transportarea acestora in celulele mucoasei intestinale. In aceste celule acizii grasi si colesterolul formeaza din nou molecule mari, multe dintre acestea trecand in vasele limfatice intestinale. Aceste vase limfatice, de dimensiuni reduse, transporta grasimile nou formate in venele toracice, iar apoi sangele le trasporta si le depoziteaza in diferite parti ale corpului.
Vitaminele – O alta componenta importanta a alimentatiei o reprezinta vitaminele care de asemenea sunt absorbite la nivelul intestinului subtire. Exista doua tipuri de vitamine, clasificate in functie de tipul de lichid in care pot fi dizolvate: vitamine hidrosolubile (toate vitaminele din grupul B si vitamina C) si vitamine liposolubile (vitamina A, D si K).
Apa si sarea – Cea mai mare parte a materialului absorbit din intestinul subtire este reprezentata de apa in care este dizolvata sarea. Sarea si apa provin din alimentele si lichidele inghitite si din sucurile digestive secretate de multele glande digestive. La un adult sanatos sunt absorbiti din intestin in fiecare zi, aproximativ 4 litrii de apa si 30 grame de sare.

CUM ESTE CONTROLAT PROCESUL DE DIGESTIE?

Reglarea hormonala

O caracteristica interesanta a sistemului digestiv este capacitatea de autoreglare. Hormonii principali implicati in controlul functionarii sistemului digestiv sunt produsi si secretati de catre celulele mucoasei gastrice si intestinului subtire. Acesti hormoni sunt secretati in sangele care iriga tractul digestiv, sunt transportati catre inima de unde prin artere ajung inapoi la nivelul sistemului digestiv, stimuland producerea de sucuri gastrice si miscarea sistemului digestiv (motilitatea). Hormonii implicati in controlul digestiei sunt gastrina, secretina si colecistochinina (CCK):

• Gastrina stimuleaza stomacul sa produca un acid necesar pentru dizolvarea si digestia anumitor alimente. Este de asemenea necesara pentru dezvoltarea normala a mucoasei gastrice, a mucoasei intestinului subtire si colonului.
• Secretina stimuleaza secretia pancreatica bogata in bicarbonat, secretia hepatica de bila, si determina stomacul sa secrete pepsina, o enzima implicata in digestia proteinelor.
• CCK determina cresterea pancreatica si secretia de enzime pancreatice, precum si evacuarea veziculei biliare.

Reglarea nervoasa

Doua tipuri de nervi sunt implicate in controlul sistemului digestiv. Nervii extrinseci (care nu apartin sistemului digestiv) care pleaca din anumite parti ale creierului si maduvei spinarii si ajung la nivelul organelor sistemului digestiv. Ei elibereaza doua substante chimice: acetilcolina si adrenalina. Acetilcolina determina muschii organelor digestive sa se contracteze mai puternic si sa creasca ,,impingerea’’ alimentelor si sucurilor digestive prin tractul digestiv. Acetilcolina de asemenea determina stomacul si pancreasul sa produca cantitati mai mari de suc digestiv. Adrenalina determina relaxarea muschilor gastrici si intestinali si reduce fluxul sangvin spre aceste organe.
Mult mai importanti, insa, sunt nervii intrinseci, care formeaza o retea foarte densa localizata in peretii esofagului, stomacului, intestinului subtire si colonului. Nervii intrinseci actioneaza in momentul in care peretii organelor cavitare apartinand sistemului digestiv sunt destinse de catre alimente. Ei elibereaza o varietate de substante care accelereaza sau intarzie tranzitul intestinal si secretia de sucuri degestive.

Be Sociable, Share!

• 

  februarie 14, 2009     Educatie medicala     2 Comenratii     colecistochinina, digestia, gastrina, secretina, sistemul digestiv